Vânători de salvare de pierdere în greutate tee,

Deşi îşi păstrase mentalitatea omului crescut la ţară, era profund preocupat  de problema  şomajului  şi  credea în foggartism ca remediu unic al acestei probleme; de aceea, nu adoptase o atitudine originală   în   Cameră   şi   mînca pîinea ţării, chiar dacă nu prea era unsă cu 'unt, fără să presteze, în schimb, vreo muncă. Iată de ce voia să ştie cum stă şi cîtă vreme avea să mai stea aşa.

Se duse "la Pevensey Blythe, la redacţia săptămânalului cam   plin   de   sine   însuşi,   The Outpost; ars de soare după vacanţa petrecută   în   Italia şi subţiat de bucătăria italiană, Michael păşea sprinten, gîndindu-se la multe lucruri. Fusese actor pe scena engleza   deoarece tatăl si mama lui, care nu mai sînt în viaţa, l-au adus fn  An'alia încă de c'md era copil. Acum suferă    de neurastenie foarte gravă şi este mca-vabil de muncă. Înainte de război, avea tot timpul an-aajamente şi avea ceva bani puşi deoparte, dar, cît am rămas singură cu copilul, am cheltuit o parte din ei, iar restul ne-a fost blocat de către autorităţi şi ni s-a resti­tuit foarte puţin, deoarece nici unul dintre   noi  nu   era cetăţean englez.

Banii primiţi   s-au dus   toţi   la   doctor, la creditori şi la inmormîntarea copilului    nostru,    care a murit, din fericire, căci, deşi mi-era foarte drag, viaţa pe care   i-o   ofeream  nu   era o  viaţă  pentru   un   copil. Trăim din ceea ce cîştig eu cosind, şi este foarte puţin: o liră pe săptămînă, şi uneori nici atît! De ani întregi, directorii de teatru nu se mai uită la bărbatul meu, pen­tru, că, brusc, înCepe să tremure;    ei   cred   că   e    beţiv, dar el n-are  bani să-şi cumpere   băutură,   sir.

Nu   ştiu încotro s-o apucăm sau   ce   să   facem. De   aceea,   dragă domnule, m-am gîndit că dumneavoastră, poate, aţi   pu­tea face ceva pentru noi la administraţia bunurilor blo­cate; oamenii aceia au fost    plini    de ' bunăvoinţă,    dar spun că ei execută un ordin  şi nu pot  face  nimic  mai mult. Sau poate i-aţi putea face soţului meu rost de o slujbă în aer liber; doctorul zice că o astfel de muncă i s-ar potrivi. N-avem unde pleca, nici în Germania, nici în Austria, deoarece familiile noastre dragi nu mai sînt în viaţă.

Cred că mai sînt mulţi oameni în situaţia noas­tră, totuşi eu trebuie să fac apel la dumneavoastră, sir pentru că am vrea, dacă se poate, să rămînem în viaţă, iar acum abia avem ce mînca. Iertaţi-mă, vă rog, pentru această   scrisoare    şi   rămîn  a   dumneavoastră   umilă   si amărîtă. Căci, in?

Dumnezeu nu se ocupa atît de mult de soarta   unor   cetăţeni   străini,   cît  se  ocupa guvernatorul Băncii Angliei de soarta unei jumătăţi de   kilogram   de zahăr, cumpărată cu o fracţiune dintr-o Jiră; iar   el   nu va interveni în mod  arbitrar, să potolească un val din curentul dezlănţuit din porunca lui, emisă în sferele înalte. Puse scrisoarea la loc, în buzunar. Dacă tipul acesta, împreună cu clica lui, n-ar fi pornit, în anul  ,  rivalitatea navală,  Anglia n-ar fi intrat în conflagraţie,   sau poate   că   această   încăierare nici nu s-ar fi iscat.

Ozempic pierde in greutate staţia Temple, Michael coborî din metrou şi porni spre redacţia revistei The Outpost. Era bine informat şi izbu­tise să dea vag  impresia   că, în afară   de   el, nimeni nu ştia nimic, aşa încît părea să aibă mai    multă    greutate decît orice alt săptămânal. Cum   nu    sprijinea   nici    un partid, putea scrie pe placul tuturor.

Fără a privi lucru­rile prin prisma intereselor imperiului, dădea dovada unei temeinice  cunoaşteri  a  acestuia. Nefiind  o revistă lite­rară, îşi făcuse un merit din a combate îngîmfarea lite­raţilor, în vremea cînd lucra în editură, Michael consta­tase adeseori cu plăcere   această   tendinţă.

The Outpost avea o atitudine respectuoasă faţă   de   biserică   şi   lege, dar  era  de părere că  trebuie să le  aducă  unele  critici abile. Se credea   competentă în materie de   teatru şi avea o atitudine foarte puţin obiectivă. Dar, poate mai mult decît în orişice,   excela   în   deprecierea   personalităţilor politice, pe care le punea Ia locul cuvenit, şi anume într-o situaţie inferioară celei ocupate de The Outpost.

Michael urcă în grabă, păşind din două în două trepte, şi intră într-o încăpere mare, pătrată, unde domnul Blythe, 28 spatele la uşă, arăta cu o riglă spre un cerc desenat hartă.

Cea mai naivă hartă pe care am văzut-o vreodată! Michael nu se putu opri şi rîse cu glas tare; domnul Blythe se întoarse şi-l privi cu ochii săi proeminenţi, sticloşi, înconjuraţi de pungi groase şi umflate.

Marianne Williamson Curs de Pierdere in Greutate

Dumneata erai? Oficiul colonial a întocmit această hartă cu scopul de a indica cele mai bune locuri pentru aşezarea emi­granţilor. Şi au omis Baggersfontein, punctul cel mai important. Michael se aşeză la masă.

Soţia mea spune că   laburiştii   cad   mai   iute decît credem. Laburiştii vor supravieţui problemei irlandeze; o vor mai duce, tîrîş-grăpiş. Ezit să fac preziceri despre sfîrşitul lor. Poate că, în februarie, cînd se va pune problema buge­tului, vor cădea.

Să zicem cam prin noiembrie, Mont — putem începe cu prezicerile. Nu ştiu prea bine cum să încep cu foggartismul.

Şi, fiindcă veni vorba, cum stăm cu libertatea comerţului? Dovadă este conservato­rismul liberalilor,  socialismul  conservatorilor  şi Foggartismul este un scop, nu un mijloc; libertatea co­merţului şi protecţionismul sînt mijloace şi nu scopuri, iar politicienii au făcut din ele un scop.

Lumea  era  de părere  că nu apără sincer interesele ţării şi că  devin înţelepţi numai după ce un anumit eveniment s-a produs. Par, de fapt, cine poate spune cum este mai   bine   pentru   ţară,   cînd   se vorbeşte atît de mult şi atît de confuz? Fiecare alegător crede că binele    lui imediat este binele ţării. Alegătorul nu-şi schimbă păre­rile decît atunci cînd   îl   strînge   pe   el   pantoful. Dacă foggartismul înseamnă scumpirea vieţii şi scoaterea    din familiile    muncitorilor    a copiilor capabili de muncă    şi cîştig, pentru a produce o îmbunătăţire a traiului peste zece sau douăzeci de ani, cine vrei să-l susţină?

Filozo­fia lor se mărgineşte   la   ulicioarele  lor  pline   de  fum. Dar dacă s-ar cheltui cinci milioane de lire şi s-ar orga­niza călătorii pentru o   sută   de   mii   de   muncitori,   în cinci ani partida e cîştigată. Aceasta ar contamina clasa muncitoare cu dorinţa arzătoare de a se aşeza    într-un loc însorit.

Încărcat de

Lumea    este    a    copiilor lor, n-au decît să întindă mîna. Cine îi poate    condamna,    cînd    nu    ştiu nimic despre ea? Numai că Pot să iau hărţile acestea? De altfel, mai adăugă din uşă, există societăţi care trimit copiii în colonii. Cîteva sute de copii o duc foarte bine, exemplu concret pentru ceea ce 30 ar putea fi.

Nu poţi umple o găleată cu linguriţa.

Ceai Pentru Reglarea Tensiunii Arteriale

La revedere! Afară,    pe    cheiul    Tamisei, Michael se întreba dacă dragostea    de    ţară înseamnă   dorinţa   pătimaşă   de   a-i convinge pe oameni s-o părăsească. Dar oraşele acestea suprapopulate,  urîte, pline    de    mucegai şi    funingine, copiii care se nasc pecetluiţi de nenoroc, rolurile acestea de oameni nevoiaşi, fără lucru, tîrîndu-se în viaţă fără vreo perspectivă — pe care nici nu o pot avea în condi­ţiile   actuale    —   această stare de dezechilibru,    de de­pendenţă, şi viaţa de azi pe   mîine, acestea   nu   pot   fi, desigur, starea patriei   pe   care   o   iubeşti!

Michael   îşi îndreaptă privirile spre turnurile palatului Westminster, vânători de salvare de pierdere în greutate tee de soarele ce apunea în spatele   lor. Deodată, îi  apărură mii de imagini dragi din trecut: pomi, cîm-puri şi ape,  turnuri,  biserici şi poduri; vitele de soiuri englezeşti,   păsările   cîntătoare,   bufniţele,   gaiţele  şi   cio­rile de la Lippinghall, micile deosebiri    dintre    soiurile englezeşti de tufişuri, flori, licheni şi fiinţe înaripate şi cele   străine;   miresmele  englezeşti,     ceaţa     englezească, iarba  englezească,  slănina  cu  ouă,  buna  dispoziţie gre­oaie,  cumpătarea şi îndrăzneala,  mirosul de ploaie, flo­rile de măr, bălăriile şi marea.

Ţara   lui şi neamul lui — inima lor nu se lasă pîngărită! Trecu pe sub Turnul cu Ceas. Parlamentul, cu dantelăria    sa    gotică,    părea impozant   şi    mai    frumos    decît îl socotea moda    zilei. Oare, în această casă   se   urzea   viitorul   Angliei?

Sau, poate că    ea    servea doar drept    camuflaj:   un paravan pictat, peste vechea Anglie? Un glas cunoscut îi spuse: — Ce piesă mare şi monstruoasă! Michael îl văzu pe socrul său cu ochii ridicaţi spre statuia lui Lincoln1. Doar nu-i englezească. Italia i-a priit nemaipomenit.

Aţi văzut catedrala de la Milano? Aş putea spune că este singurul edificiu care nu ne-a emoţionat. Sper că azi gătesc mai bine. Ce face băiatul? Soames mîrîi mulţumit şi amândoi cotiră spre South Square.

Poate că e arhan­ghelul Gavril. Dar, în momentul acela, tînărul dispăru, intrînd în casă. Soames se apropie de cufere. Era îmbrăcată de seară, deci foarte puţin îmbrăcată, iar părul îi era tuns scurt pierdeți în greutate în 1 an ras vânători de salvare de pierdere în greutate tee ceafă. O să-ţi fie cafea plină de ţepi, cum să te mai sărut? Ea a fost una dintre primele douăsprezece femei care şi-au ras ceafa şi îşi dădea seama că, dacă nu e atentă, nu va fi una dintre primele douăsprezece care-şi vor lăsa părul să crească din nou.

Or, era din cale-afară de neplăcut să râmîi în urma lui Marjorie Ferrar. Jon Forsyte s-a căsătorit cu sora lui. Eşti bine ars de soare, scumpul meu. Ce face mama? Soames o privi fără a scoate o vorbă. Fleur trăi din nou una din clipele neplăcute, cînd iubirea mută a tatălui ei părea o dojana la adresa iu­birii ieftine pe care i-o arăta ea. Socotea că nu era frumos din partea lui s-o privească în felul acesta.

Doar în povestea aceea veche cu Jon, ea suferise mai mult decît Vânători de salvare de pierdere în greutate tee şi, dacă ea putea lua lucrurile uşor, 33 cu atît mai mult ar fi putut face el acest lucru! Iar Michael, la rîndul lui, tăcea. Cina începu cu o supă, iar Soames îşi critică vacile, pentru că nu erau din rasa Herefords. El bănuia că în America sînt multe vaci Vânători de salvare de pierdere în greutate tee. Francis Wilmot credea că acum se cresc mai ales vaci Holstein.

Iată un soi despre care n-am auzit în tinereţe. Ce culoare au? Sîntem chiar pe malul apei. Cît e de lată apa, acolo unde nu se mai resimte fluxul mării? Pe la dumneavoastră cresc sălcii, plopi şi ulmi, nu-i aşa?

Soames era    destul de   încurcat. Nu fusese niciodată în America. Locuitorii ei erau, desigur, făpturi omeneşti, dar erau ciudaţi şi   toţi   aidoma;   aveau   mai   mult   feţe decît trăsături, capetele fixate drept în spinare, iar ume­rii prea pătraţi pentru a fi adevăraţi. Glasul lor răsună în gură şi  toţi pronunţă cuvintele very1 şi America în­tr-un fel pe care el zadarnic a încercat să-l imite; dolarii lor aveau un curs prea ridicat şi  toţi aveau automobil; dispreţuiau Europa, veneau în număr mare pe continent şi duceau acasă tot ce   puteau;   vorbeau   tot   timpul   şi nu li se îngăduia să  bea.

Acest tînăr,  însă,   îi răsturna toate prejudecăţile.

Bea sherry şi nu vorbea decît atunci cînd i se adresa cuvîntul. Umerii    lui    păreau   naturali. Avea mai mult trăsături decît faţă şi glasul îi era dulce, în sfîrşit, poate că dispreţuieşte Europa. Londra mi se pare foarte întinsă şi sînt convins că privelişti frumoase ca aici nu există ni­căieri. Soames coborî privirea in farfurie şi zise: —  Destul de frumoase!

Mult mai mult decât documente.

Urmă peşte, şi o tăcere întreruptă de un zgomot ce venea de jos,' din dosul scaunului lui Soames. Nu vrea  decît să  ştie că l-ai văzut! Soames îi întinse un deget, iar Dandie se lungi   lîngă scaun. Sosi un mic transport de potîrnichi la cuptor. Americanilor  nu le-a mai rămas nimic necunoscut.

Pentru Regent Street    aţi venit prea tîrziu. El s-a căsătorit cu sora lui Jon, ştiţi? Apăru îngheţata de ciocolată. Trăiesc re­tras şi trebuie să muncesc din greu.