Scădere în greutate în urma zonei zoster. Zona zoster, o afecțiune ce se poate agrava iarna

Zona Zoster... sau nevralgie intercostală?

Shingles or intercostal neuralgia? The scădere în greutate în urma zonei zoster of objective symptoms of shingles is a real difficulty for the family doctor, who first see the patient, in making a positive and differential diagnosis.

Health education, constantly made by family physicians, has among its main purposes a decrease in the number of patients who dalay in their presentation at the doctor long after the apparition of the specific eruption. Lipsa semnelor obiective sugestive de Zona Zoster pune serioase probleme de diagnostic pozitiv și diferențial medicului de familie care consultă primul pacientul. Reevaluarea pacientului și urmărirea atentă a evoluției sale permit surprinderea afecțiunii la debut, atunci când și terapia are cele mai mari șanse de a scurta durata bolii și preveni complicațiile.

Educația pentru sănătate făcută permanent de către medicul de familie are ca scop declarat scăderea numărului de pacienți care temporizează prezentarea la medic mult după apariția erupției caracteristice.

Cuvinte cheie Zona Zoster medic de familie tratament precoce Definiţie Herpesul Zoster este o boală infecto-contagioasă, caracterizată prin inflamaţia unuia sau a mai multor ganglioni şi a rădăcinilor nervoase senzitive respective, exprimată clinic printr-o erupţie eritemato-veziculoasă, însoţită de dureri vii, cu topografie limitată, de unde denumirea de Zona Zoster. Termenul de Zona Zoster este derivat din latină, cu sensul de centură, ceea ce reflectă distribuţia erupţiei cutanate sub forma unei benzi.

Această bandă este de obicei numai pe o parte a corpului și reprezintă un dermatom - teritoriul cutanat inervat de fibrele senzitive ale unui singur arzi arzătoarele de grăsime spinal.

Etiopatogenie Virusul varicelo-zosterian Herpes virus varicellae - AND-virus neurotrop şi dermotrop din familia Herpesviridae, este responsabil de apariţia varicelei în urma primoinfecţiei sau a Zonei Zoster Herpes Zosterca urmare a reactivării lui, în condiţii favorabile. După vindecarea exantemului din varicelă, virusul varicelo-zosterian migrează în ganglionii spinali paravertebrali sau cei omologi ai nervilor cranieni, unde rămâne în stare latentă o perioadă lungă de timp sau pentru toată viaţa.

După varicelă, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a împiedica o recidivă, dar insuficient pentru a suprima persistenţa virusului în ganglioni sau rădăcinile nervoase.

Majoritatea pacienților care suferă de Zona Zoster au vârsta peste 60 de ani, rareori Zona Zoster apărând la persoanele mai tinere. Incidenţa Zonei Zoster este egală la femei și bărbaţi.

Cauzele reactivării virusului varicelo-zosterian după o perioadă prelungită de inactivitate sunt necunoscute, dar pot fi menționați ca factori de risc: Vârsta mai mare de 50 de ani. Riscul de apariţie a Zonei Zoster creşte odată cu înaintarea în vârstă. Riscul pentru nevralgie post-herpetică este, de asemenea, mai mare la persoanele în vârstă, mai ales după 50 de ani.

Sistemul imunitar compromis. Astfel, în condiţiile scăderii imunităţii stres, efort fizic sfaturi despre cum să arzi grăsime, infecţii respiratorii, traumatismeinfecţia se poate reactiva, determinând apariţia Zonei Zoster.

Persoanele la care sistemul imunitar este afectat de boli imunosupresiecum ar fi SIDA sau cancerul, au un risc mult mai mare de a dezvolta Zona Zoster decât persoanele cu sistem imunitar normal. Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul SIDA, numite inhibitori de protează, pot creşte, de asemenea, riscul de Zona Zoster. S-a constatat că în reactivarea virusului varicelo-zosterian joacă un rol important imunitatea specifică mediată celular, astfel că persoanele cu o imunitate mult scăzută din cauza unor boli cronice severe, cum ar fi HIV-SIDA, a unor neoplasme sau vârstnicii au o mai mare probabilitate de a face Zona Zoster.

În sprijinul acestei teorii stă şi faptul că persoanele cu hipogamaglobulinemie, care este un defect al imunităţii mediate umoral, au o rată mai mică a cazurilor de Herpes Zoster. Persoanele cu cancer au un risc crescut de Zona Zoster. Chimioterapia şi radioterapia utilizate în tratamentul cancerelor măreşte riscul de Zona Zoster. Medicamentele imunosupresoare.

Ce cauze, simptome şi tratament există în cazul zonei zoster

Pacienții care iau anumite medicamente care deprimă sistemul imunitar au un risc crescut pentru Zona Zoster precum și alte infecţii. Acestea includ: azatioprina, clorambucil, ciclofos­famida, ciclosporina, cladribine, infliximab, adalimumab, corticosteroizii metilprednisolon, prednison etc. Aceste medicamente sunt folosite pentru pacienţii care au fost supuşi transplantului de organe sau pacienții care suferă de bolile autoimune severe artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, diabet zaharat, scleroză multiplă, boala Crohn, colită ulcerativă.

Infecţia cu virusul varicelo-zosterian varicela în primul an de viață. Expunerea in utero la varicelă. În cazul în care o femeie însărcinată are varicelă, copilul ei are un risc crescut de dezvoltare a Zonei Zoster în timpul primilor doi ani de viaţă. Nu au rol în apariţia Zonei Zoster factorii genetici, sociali sau de mediu. Sursa infecţiei şi calea de transmitere: pacientul bolnav, prin contact direct cu lichidul din vezicule, în perioada activă.

Zona Zoster nu este contagioasă înainte de apariţia veziculelor şi nici după formarea crustelor. Nu se transmite prin tuse sau strănut. A se evita, în această perioadă, contactul cu persoanele susceptibile: gravide sau persoane cu imunitatea compromisă. Tablou clinic Perioada de incubație - nu poate fi precizată, fiind o reactivare a unei infecții latente. Perioada prodromală - câteva zile: dureri de cap, frisoane, sensibilitate la lumină și alte simptome asemănătoare cu cele din gripă, în afară de febră.

Persoana bolnavă mai poate experimenta țiuituri în urechi, mâncărimi, arsură, amorțeală sau durere de intensitate variabilă - moderată, mare, chiar șocogenă în zona unde apare erupția, de obicei scădere în greutate în urma zonei zoster o singură parte a corpului, mai frecvent pe piept sau pe spate, dar poate apărea și pe abdomen, pe cap, față, gât, pe o mână scădere în greutate în urma zonei zoster pe un picior.

Pot apărea inflamația și sensibilitatea nodulilor limfatici. Câteva zile mai târziu zileapare erupția sub formă de bandă. Această erupție sub formă de bandă este semnul cert al Zonei Zoster. Perioada activă. Zona Zoster se caracterizează printr-o erupție cutanată de vezicule pline cu lichid pe fond eritematos. Lichidul este inițial translucid, după câteva zile devine tulbure, apoi veziculele se sparg, formând mici ulcere, care se usucă și se acoperă cu o crustă, după formula maculă - papulă - veziculă - pustulă - crustă - cicatrice.

Erupția cutanată durează, de obicei, aproximativ două-trei săptămâni. Erupția cutanată în Zona Zoster tinde să fie mai dureroasă și produce mai puțin prurit decât în varicelă. Aceasta poate afecta diferite părți ale corpului, în funcție de dermatoamele implicate, deși două sau trei dermatome adiacente pot fi ocazional atinse.

Zona zoster, o afecțiune ce se poate agrava iarna

În majoritatea cazurilor, simptomul principal este sensibilitatea sau durerea de-a lungul traiectului nervului afectat, de obicei unilateral. Uneori este însoțită de alte simptome, cum ar fi amorțeli, furnicături și mâncărimi. În rare cazuri, Zona Zoster este nedureroasă mai frecvent la copii. Acest lucru se produce atunci când mici cantități de virus varicelo-zosterian sunt eliberate din zonele afectate în sânge.

În general, veziculele tind să fie mai profunde la pacienții vârstnici. Complicații - necesită îngrijirea pacientului în echipă multidisciplinară. Nevralgia post-herpetică este cea mai neplăcută complicaţie, resimțită ca o durere persistentă, reziduală şi o senzaţie de arsură timp de mai multe luni sau chiar ani pe traiectul nervului afectat. Se asociază şi sensibilitate la atingere, pe pacienţi îi deranjează şi hainele, au dificultăți la alimentaţie și tulburări de somn.

Apare mai frecvent la cei care fac Zona Zoster după 70 de ani, la cei cu SIDA și la cei care fac de la început forme hiperalgice de boală, cu caracter șocogen. Suprainfecţii bacteriene care întârzie vindecarea, cea mai severă formă fiind fasceita necrozantă. Cicatrice definitive.

Zona Zoster a nervului trigemen ramura oftalmică și ganglionul geniculat - VIIcu leziuni ale limbii și canalului auditiv extern și uneori cu pareza nervului facial, constituind tabloul complet al sindromului Ramsey-Hunt. Afectarea sistemului nervos central paralizii de nervi cranieni, meningoencefalităcu evoluție adesea fatală. Complicații sistemice - pneumonie zosteriană, laringotraheită, manifestări digestive colici, pareze intestinale, sindrom pseudoocluziv.

Zona Zoster – simptome, manifestari, tratament

Diagnostic pozitiv Pierde grăsime oriunde active de Zona Zoster, care sunt provocate de virusul varicelo-zosterian VZVsunt diagnosticate, de obicei, pe baza simptomelor persoanei şi prin observarea tabloului clinic, fără teste de laborator.

Majoritatea adulţilor au fost deja infectaţi cu virusul varicelo-zosterian VZViar copiii sunt vaccinaţi în cadrul programelor naţionale; prin urmare, screeningul populaţiei generale nu este necesar.

Detectarea virusului - presupune identificarea VZV în sânge, lichide corporale sau în probe de ţesut. Acest lucru poate fi realizat fie prin culturi din virus, fie prin detectarea materialului genetic al virusului ADN-ul virusului varicelo-zosterian sau chiar prin observare directă.

• Varicela: Cauze, simptome, trasmitere, tratament si prevenire | Bioclinica
• Poate să-ți ajute epuizarea la pierderea în greutate
• Cum să slăbești pe plex
• Scădere în greutate cu ulavalu
• Multi subțire 25i
• Sangerare anormala Posibile cauze serioase: Cancer colorectal - Sangerare rectala, scaune negre ori in zat de cafea.
• Zona Zoster sau nevralgie intercostală?
• Multi slim dawkowanie

Frotiul Tzanck - metodă simplă și ieftină de examinare la microscop a lamei pe care se pune lichid recoltat prin decaparea unei slabire pascagoula ms din leziune și se colorează Giemsa.

Evidențiază celulele gigante multinucleate, dar nu face distincția între VZV și alte virusuri herpetice. Pentru cultura VZV, proba cel mai frecvent folosită constă în recoltarea scădere în greutate în urma zonei zoster eşantion de lichid dintr-o veziculă; probele recoltate direct din leziuni cutanate proaspete sunt cele mai bune. Difuziunea virală scade în timp şi poate duce la un rezultat fals negativ. Proba este incubată într-o cultură de celule vii şi nutrienţi pentru a creşte şi a izola virusul.

Acest test este sensibil şi specific, dar este nevoie de două sau mai multe zile pentru a fi realizat. Nivelurile ridicate ale ADN-ului viral tind să indice o infecţie activă. Nivelurile reduse indică o infecţie cu VZV, dar ar putea să nu indice o afecţiune simptomatică. Rezultatele negative nu exclud infecţia cu VZV - virusul poate fi prezent în număr foarte mic sau poate lipsi din proba testată.

Această metodă este sensibilă. Ea poate identifica şi măsura încărcătura virală. Anticorpii direcţi fluorescenţi direct fluorescent antibody - DFA - prin acest test se vizualizează, cu ajutorul unui microscop special, prezenţa VZV în celulele prelevate din leziunile de pe pielea pacientului, iar anticorpii sunt catalogaţi.

Detectarea anticorpilor IgM, IgG, IgA - teste serologice: detectarea anticorpilor IgM și IgG indică cel mai adesea o infecție primară; prezența anticorpilor IgA și creșterea marcată a anticorpilor IgG indică reactivările; rezultate negative pentru cele 3 tipuri de anticorpi indică absența expunerii anterioare la VZV și deci lipsa imunității și susceptibilitatea față de infecție; rezultatul negativ pentru IgM și IgA în prezența detectării anticorpilor IgG indică o expunere anterioară la VZV și prezența imunității față de infecția primară varicela ; detectarea anticorpilor IgG post-vaccinare confirmă eficiența imunizării.

Varicela: din ce cauze apare, simptome, cum se tratează și cum poate fi prevenită

Limite și interferențe Absența anticorpilor specifici nu exclude o infecție VZV. În cazul suspiciunii de infecție recentă se recomandă retestarea după două-trei săptămâni. Obținerea unor rezultate echivoce impune, de asemenea, repetarea testelor în decurs de zile. La pacienții imunodeprimați, rezultatele testelor pot fi uneori dificil de interpretat.

Sugarii şi persoanele cu imunitate compromisă nu pot avea un răspuns imun puternic, cu anticorpi, la infecţia VZV - valorile IgM şi IgG pot fi mai mici decât cele aşteptate, chiar dacă au infecţie activă.

Diagnostic diferențial În perioada preeruptivă, simptomatologia subiectivă polimorfă cu dureri, prurit, parestezii, dar și erupția, nu totdeauna tipică, trebuie diferențiate de: colecistită, colică biliară, renală.