Homeostază pentru pierderea în greutate, Consumul de fibre ar putea ajuta la pierderea in greutate - studiu | Medlife
Conținutul
Aceasta necesita transmiterea de informatii cheie la creier, si controlul intrarii alimentelor si este o componenta a echilibrului energetic unde semnalizarea endocrina de la periferie la SNC are un rol deosebit de important. Homeostazia energetica consta in procesele interrelationate integrate de creier pentru a mentine depozitele de energie la niveluri potrivite anumitor conditii de mediu.
Homeostazia energetica include astfel reglarea nivelurilor de nutrienti in principalele organe de depozitare grasimea in tesutul adipos, glicogenul in ficat in majoritate ca si in singe glucoza sanguina. Creierul primeste continuu informatii homeostază pentru pierderea în greutate depozitele de energie si fluxuri prin organele critice, despre hrana ce a fost mincata si absorbita, si despre energia bazala si situationala necesara tesuturilor.
Creierul controleaza in schimb tesuturile care au roluri importante in homeostazia energiei, ca ficatul si sistemul musculoscheletal, ca si secretia de hormoni metabolic activi cheie, in principal prin sistemul nervos autonom.
Cele mai bune 8 exerciții pentru pierderea în greutate - My Body Guide
Creierul este astfel capabil sa raspunda cererilor in flux si neanticipate prin raspunsuri bine coordonate pentru a preveni scurt-circuitul in depozitele de energie in timp ce mentine homeostaza biochimica.
Hormonii si semnalele similare informeaza creierul despre nivelurile de energie, influentind astfel intrarea de energie si deci greutatea corpului. Ca regula generala, semnalele sosind de la periferie care influenteaza ingestia de hrana si cheltuiala de energie pot fi impartite in doua categorii largi. Semnalul prototipic al satietatii este peptida duodenala colecistokinina CCKcare este secretata ca raspuns la lipidul sau proteina din dieta si care activeaza receptori pe nervii locali senzoriali din duoden, trimitind un mesaj creierului prin nervul vag care contribuie la saturatie.
Formular de căutare
A doua categorie include hormoni ca insulina si leptina care sint secretati proportional fata de cantitatea de grasime din corp. Acesti hormoni ai adipozitatii intra in creier transportati prin bariera singe-creier si interactioneaza cu receptori neuronali specifici in principal in hipotalamus pentru a afecta echilibrul energiei.
Satietatea si semnalele adipozitatii interactioneaza cu alti factori in hipotalamus si in alte locuri din creier pentru a controla apetitul si greutatea corporala. Greutatea corporala adipozitatea este o variabila reglata homeostatic, si mentinerea sa pe termen lung se poate petrece doar printr-o legatura apropiata a ingestiei energiei de cheltuiala energiei. Aceasta inseamna ca in intervaluri lungi cantitatea de hrana consumata trebuie sa furnizeze energie echivalenta cu cantitatea de energie cheltuita.
Oamenii, ca majoritatea mamiferelor, se aprovizioneaza cu energie in episoade distincte sau mese. Pentru omul modern, imboldul de a incepe o masa este rareori bazat pe un deficit biologic ca insuficienta de glucoza.
Probabil ca asa a fost si in istoria omenirii, cu initierea hranirii guvernata de factori nehomeostatici ca existenta hranei sau existenta unui loc in siguranta pentru a putea pierderea în greutate a tehnologiei. Multe secretii gastrointestinale ca CCK sint proportionale cu numarul de calorii consumate, si multe din aceste secretii functioneaza ca semnale de satietate pentru SNC pentru a ajuta limitarea marimii mesei.
In contrast cu semnalele satietatii care sint secretate fazic in timpul meselor, semnalele adipozitatii sint mai mult active tonic, oferind un mesaj continuu creierului proportional cu grasimea totala a corpului. Insulina este secretata tonic in cantitati de baza, cu cresteri fazice petrecindu-se in timpul meselor, si ambele componenete ale secretiei insulinei totale bazala si meta-stimulata sint direct proportionale cu grasimea corporala.
Leptina este secretat in proportie directa cu adipozitatea corpului, urmind un model diurn cu mai putine legaturi directe cu mesele decit insulina. Cum un individ isi schimba greutatea corporala prin restrictie calorica sau mincind peste limita, cantitatile de insulina si leptina secretate in singe se schimba in paralel, si aceasta este reflectata in schimb ca un semnal alterat de grasimea corpului.
Aceste semnale de adipozitate interactioneaza cu circuitele neurale anabolice si catabolice, provocand o schimbare in sensibilitatea creierului la semnalele de satietate.
Ești mai indulgent
Semnalele de satietate: sumarul principiilor generale Satietatea pare sa fie un fenomen complex, mediat de un numar de peptide gastrointestinale GI. Desi este clar ca diferitii factori de satietate raspund unor stimuli nutritivi specifici CCK la proteine si grasimi, peptida asemanatoare glucagonului 1 si 2, PAG-1 la carbohidrati si grasimi, tirozin x2 peptida, TTP, in principal la grasime nu s-a dovedit ca mesele mixte cu un continut de diferiti macronutrienti solicita eliberarea unor cocteiluri de hormoni GI.
Totusi, data fiind scara larga de factori specifici care par se medieze satietatea, este logic sa se presupuna ca acest subiect este supus unei reglari inalt rafinate. De o importanta speciala este modularea actiunii satietatii de catre factori ca leptina si insulina care raspund la adipozitatea corporala. Aceasta interactiune este locul critic de reglare endocrina a homeostazei energiei si hranirii.
O trasatura caracteristica a sistemului care regleaza ingestia de hrana este ca cele mai multe, daca nu toate peptidele produse in tractul GI si influenteaza satietatea sint de asemenea sintetizate si in creier.
Se poate generaliza ca, daca o peptida reduce sau creste ingestia de hrana cind este administrata sistemic, are probabil aceeasi actiune administrata central.
Este de asemenea adevarat ca semnalele peptidice care nu sint sintetizate in creier au acelasi efect asupra ingestiei de hrana cind sint administrate direct in creier. Aceasta este adevarat pentru leptina, insulina, amilina, dar nu glucagon.
- Un regim alimentar permisiv, cum ar fi concentrarea pe cresterea aportului de fibre, ar putea avea efecte mai bune decat o dieta mai restrictiva, precum cea care presupune reducerea aportului de grasimi saturate, potrivit cercetatorului sef Yunsheng Ma, de la University of Massachusetts Medical School din Worcester, Marea Britanie.
- Care este rugăciunea pentru pierderea în greutate
Merita gindit de ce exista un dezechilibru atit de mare intre hormonii GI care suprima si stimuleaza ingerarea hranei, numeroase pepetide secretate de stomac si intestine descrescind ingerarea hranei, doar un factor cunoscut, grelina, crescind-o.
O posibilitate se leaga de fenomenul satietatii insasi si de beneficiile terminarii mesei.
Mesele se termina cu mult inainte de a atinge orice limita fizica a stomacului. S-a argumentat ca o functie primara a semnalelor satietatii este prevenirea consumului a prea multor calorii odata. Un rol important al tractului GI este sa analizeze si sa raspunda la macronutrientii care vin in timpul consumarii hranei. Un corolar al acestui rol este ca ingestia adecvata de harna nu necesita multa stimulare specifica.
Pina recent s-a pus intrebarea daca manipularea marimii mesei de factori activatori ai sistemului satietatii ar putea avea efecienta terapeutica pentru reducerea greutatii.
Nu exista nici un principiu general cu privire la sensibilitate in obezitate cel putin in privinta factorului CCK. Exista dovezi ca actiunea satiatoare a PAG-1 este dependenta de leptina.
Consumul de fibre ar putea ajuta la pierderea in greutate - studiu | Medlife
In prezent nu este clar daca efectele cronice ale agonistilor pentru receptorii PAG-1 si amilin sint in intregime datorati hipofagiei continue, spre deosebire de actiunile necomportamentale ale compusilor.
Semnalele de adipozitate Insulina din celulele pancreatice beta si leptina din adipocite ca si din stomac si alte tesuturi sint fiecare secretate direct proportional cu grasimea corporala.
Ambii hormoni sint transportati prin bariera singe-creier si au acces la neuronii din hipotalamus si alte locuri din creier pentru a influenta homeostazia energiei. Daca insulina exogena sau leptina se adauga local in creier individul raspunde ca si cum exista grasime in exces in corp, deci ingestia de hrana este redusa si se pierde greutate corporala.
Reversul este de asemenea adevarat. O distinctie importanta consta in faptul ca in timp ce semnalele de satietate influenteaza in primul rind cite calorii sint mincate in timpul meselor individuale, semnalele de adipozitate sint legate mai direct de cita grasime poarta si mentine corpul. Un procedeu terapeutic promitator pentru obezitate ar fi dezvoltarea de noi compusi care interactioneaza direct cu detectia normala si raspunsul la semnalele de adipozitate.
Un obstacol este ca, pentru a fi eficient, orice compus ar trebui sa aiba acces la receptorii cheie din creier, desi orice astfel de component ar trebui sa fie administrat sistemic.
ŞTIRILE ZILEI
Administrarea sistemica a insulinei creste hipoglicemia si alte efecte secundare, iar hipoglicemia in sine creste ingestia de hrana, lucrind astfel impotriva intentiei terapeutice.
Insulina administrata sistemic rezulta in reducerea ingestiei de hrana cind este prevenita descresterea glucozei plasmatice, dar acest lucru ar homeostază pentru pierderea în greutate dificil de obtinut terapeutic.
Exista rapoarte despre unele formule de insulina administrata nazal care ar conduce la reducerea ingestiei de hrana si a greutatii corporale fara modificarea glucozei plasmatice.
Leptina nu are aceleasi efecte sistemice contraproductive ca insulina, si de fapt imbunatateste sensibilitatea la insulina si concentratiile circulante de lipoproteine la subiectii cu anomalii metabolice asociate cu tratamentul anti-HIV. Mai mult, tratamentul cronic cu leptina al pacientilor cu lipodistrofie generalizata duce la imbunatatiri semnificative ale rezistentei la insulina, hipertrigliceridemiei, steatozei hepatice, si metabolismului glucozei.
Totusi, rezultatele incercarilor clinice folosind leptina la subiecti obezi sanatosi au fost variabile, cu pierdere de greutate semnificativa, dar nu de magnitudine remarcabila, si unele efecte secundare neplacute legate de administrarea peptidei.
Rezistenta la insulina si leptina caracterizeaza obezitatea, insemnind ca mai mult din fiecare hormon este necesar pentru a realiza un efect fiziologic particular care se petrece la indivizii slabi. Indivizii cu diabet nu pot atinge un raspuns maxim la insulina datorita defectelor in secretia de insulina si actiunii insulinei. Rezistenta la insulina si leptina care caracterizeaza tesuturile periferice in obezitate se manifesta de asemenea in creier.
Transportul ambilor hormoni din singe la creier este compromis in obezitate astfel incit mai putin semnal ajunge la neuronii critici, iar abilitatea acelor neuroni de a raspunde este de asemenea compromisa.
Cind insulina este administrata local in creier linga hipotalamus, indivizii genetic obezi si dietetic obezi au o ingestie de hrana redusa sau nu, si la fel se intimpla pentru leptina. O inabilitate din partea creierului de a raspunde la semnale indicind faptul ca exista grasime in exces in corp poate fi un factor contribuitor in obezitate.
Circuitele integrante centrale Desi receptorii pentru insulina si leptina se gasesc in mai multe arii distincte peste tot in creier, multe care sint deosebit de importante pentru controlul homeostazei energei homeostază pentru pierderea în greutate localizate in ARC al hipotalamusului.
ARC este ideal de potrivit ca situs de receptor pentru adipozitatea corporala cit si pentru integrarea diverselor semnale hormonale si neurale pentru ca exista dovada ca moleculele aparute in singe au relativ mare acces la receptori de acolo decit din alte regiuni ale creierului, si asta se crede a fi datorata in parte unei bariere singe-creier in ARC relativ cu scurgere.
Doua categorii de neuroni ARC sint deosebit de importanti. Al doilea grup de neuroni ARC sintetizeaza si secreta doua neuropeptide importante in homeostaza energiei, si axonii lor proiecteaza spre multe din aceleasi arii ale creierului ca si neuronii POMC.
CONTROLUL CENTRAL AL GREUTATII CORPORALE SI AL APETITULUI - Doctor Info Ro
NPY actioneaza la receptorii Y pentru stimularea ingestiei de hrana. Cind unul din acestia doi homeostază pentru pierderea în greutate administreaza cronic in creier, creste greutatea corpului. De fapt, cind o singura doza de AgRP este administrata in creier linga ARC, ingestia de hrana creste pentru o saptamina sau mai mult.
In situatia acuta, atit ingerarea de hrana cit si glucoza plasmatica sint modificate pentru ca ARC influenteaza circuitele proiectind catre situsurile comportamentale ca si circuitele autonome influentind secretia hepatica de glucoza si secretia pancreatica de insulina.
Ai renunțat la dietă
Alt aspect important al ariei incluzind ARC si nucleii apropiati este ca receptorii pentru multe semnale de satietate sint exprimate acolo. Cele mai multe astfel de peptide iau nastere in creier, nu toate vin din plasma ca insulina, leptina si grelina. Neuronii ARC sint de asemenea sensibili la nivelurile locale de nutrienti bogati in energie, incluzind glucoza, unii acizi grasi cu lant lung acid oleicsi unii aminoacizi leucin.
Numeroase circuite neuronale interconecteaza ARC si ariile hipotalamice vecine cu nucleul tractului solitar, facind posibil ca reteaua homeostatica hipotalamica sa fie constant informata despre activitatile GI, iar in acelasi timp influenteaza ariile autonome stem ale creierului care proiecteaza catre tractul GI, ficat, pancreas si alte tesuturi.
Administrarea de CRH exogen sau oxitocin in creier reduce ingestia de hrana. Primeste de asemenea input direct de homeostază pentru pierderea în greutate ARC, si contine neuroni care sintetizeaza si secreta peptide anabolice, incluzind hormonul cocentrant de melanina si orexine. Integrarea semnalelor de satietate si adipozitate Ingerarea de hrana zilnica este suma ingerarii la mese individuale incluzind gustarile. Orice control reglator ar exista pentru greutatea corporala trebuie sa fie exercitat asupra a cit se maninca la mesele individuale, iar terminarea mesei este sub influenta semnalelor de satietate.
Eficacitatea semnalelor de satietate de a termina mesele variaza cu cantitatea de grasime din corp dupa cum i se semnaleaza creierului de catre leptina si insulina.
Cind un individ a fost la dieta si pierde greutate, secretiile de leptina si insulina scad, homeostază pentru pierderea în greutate un semnal de adipozitate redusa ajunge la ARC. Acesta in schimb scade sensibilitatea la semnalele de satietate ca CCK, iar consecinta este ca se maninca mai multa hrana in timpul meselor homeostază pentru pierderea în greutate satietatii.
Cind doze scazute de leptina sau insulina sint infuzate direct in creier linga ARC, sporesc cu mult abilitatea semnalelor de satietate de a reduce ingestia de hrana mult mai putin CCK sau alte semnale de satietate sint necesare pentru terminarea meseiiar cind semnalul de adipozitate din creier este redus, semnalele de satietate sint mai putin eficiente.
Voteaza articolul Articolul este votat ca supeeeerrrr!!!. Acest articol a fost vizualizat de ori. Adauga un comentariu Acest articol are 0 comentarii.
- Arzător de grăsime dexaprine
- Dimpotriva, chiar ne pricepem foarte bine la asta.
- Greșeli frecvente care te readuc la greutatea inițială (după ce ai slăbit)
Adauga un comentariu.
