5 ht și pierdere în greutate

What can the pharmacist do for his adult patients with eating disorders or obesity? Obesity is a chronic disease associated with multiple health risks.

Some eating disorders favor obesity. Other eating disorders such as anorexia are associated with extremely low body weight. In general, eating disorders have extremely complicated mechanisms of appearance, the psychiatric component making them difficult to manage.

Many eligible overweight or obese patients are currently not treated, although there are several antiobesity drugs with proven efficacy. Keywords obesity, orexigens, anorexigens Rezumat Obezitatea este o problemă de sănătate publică, în ultimul timp înregistrându-se creşteri importante ale incidenţei. Obezitatea este o boală cronică, asociată cu multiple riscuri pentru sănătate.

Unele tulburări de alimentaţie favorizează apariţia obezităţii. Alte tulburări de alimentaţie, precum anorexia, sunt asociate cu greutate corporală extrem de redusă. În general, tulburările de alimentaţie au mecanisme de apariţie extrem de complicate, componenta psihiatrică făcându-le dificil de gestionat.

Obezitatea este subtratată în prezent, deşi există medicamente cu eficacitate dovedită. Cuvinte cheie obezitate orexigene anorexigene De ce sunt importante obezitatea şi tulburările de alimentaţie şi ce poate face farmacistul Obezitatea este o boală cronică ce îi afectează atât pe adulţi, cât şi pe copii, cu o incidenţă în continuă creştere mai ales în lumea dezvoltată şi care are multiple consecinţe asupra sănătăţii fizice şi psihice şi asupra calităţii vieţii celor afectaţi.

Am ales să vorbim în această lucrare şi despre tulburările de alimentaţie, pentru că bulimia, mâncatul compulsiv şi altele pot duce la obezitate.

5-HTP 50 mg

Valorile crescute ale circumferinţei taliei se consideră că sporesc riscurile asociate obezităţii; pentru rasa albă, aceste valori sunt 93 cm la bărbaţi, respectiv 79 cm la femei. Indicele de masă corporală engl. BMI — body mass index se calculează împărţind greutatea corporală în kg la pătratul înălţimii în m 2. Obezitatea trebuie tratată ca orice altă boală cronică. Cei mai mulţi pacienţi care scad în greutate prin diferite intervenţii revin la greutatea iniţială în aproximativ cinci ani; de aceea, este necesar managementul obezităţii pe termen lung.

Mecanismele compensatoare care determină revenirea la greutatea iniţială încep să fie cunoscute: încetinirea metabolismului cu scăderea consumului de energie 3modificări ale senzaţiilor de foame şi saţietate care conduc la creşterea cantităţii de alimente ingerate 4 şi modificări ale sensibilităţii la insulină şi ale numărului adipocitelor care favorizează depunerea de grăsime 5.

Obezitatea este în prezent subtratată. Aceasta, în ciuda disponibilităţii în farmacii a unor medicamente care produc scădere ponderală, mai multe în SUA decât în Uniunea Europeană, care este mai restrictivă în autorizarea medicamentelor 5.

• Не соответствовало истине даже то, что Человек достиг звезд.
• Но я понимаю, что мы совершенно ошибались, думая, что один лишь Диаспар в целом мире достоин внимания, и логика подсказывает мне, что для исправления ошибки необходимо что-то делать.
• Pierderea în greutate nowra
• Este mai mare sau arde mai bine grăsimea

Date despre nivelul de prescriere a medicaţiei antiobezitate din alte zone ale lumii nu sunt disponibile, dar se poate presupune că subutilizarea acestor medicamente este generalizată. Putem vorbi aşadar despre o problemă de terapie medicamentoasă de tip underuse, când pacienţi care ar putea beneficia de pe urma medicaţiei nu sunt trataţi.

Reglarea senzaţiei de foame şi de saţietate Fiziopatologia obezităţii implică factori care reglează apetitul, consumul de energie şi stocarea de energie. Greutatea corporală este reglată la mai multe niveluri, care intervin simultan şi se influenţează unele pe altele: factori metabolici şi hormonali, care tind să menţină constantă greutatea corporală; acestora li se opun factori care imprimă o tendinţă de creştere uşoară a greutăţii corporale pe parcursul întregii vieţi; sistemul de recompensă, influenţat de proprietăţile apetisante ale mâncării; factori psihologici de care depind autocontrolul şi valorizarea de sine; factori sociali 4.

Factorii care influenţează cognitiv şi emoţional foamea şi saţietatea sunt factori biologici şi factori de mediu. Factorii biologici pot fi factori genetici, epigenetici şi factori care ţin de dezvoltarea intrauterină obezitatea maternă prenatală, gravida fumătoare, restricţii de creştere intrauterină.

FDA a aprobat Lorcaserin HCL pentru tratamentul obezității

Macromediul modern influenţează comportamentele alimentare prin disponibilitatea crescută a mâncării în cea mai mare parte a lumiiprin modificarea calităţii şi proprietăţilor hranei alimente procesate, cu conţinut caloric mareprin norme şi structuri sociale şi culturale, prin impactul larg pe care îl au televiziunea şi tehnologia şi prin perturbatorii endocrini substanţe obesogene, de tipul fumului de ţigară, bisfenolului A, poluării atmosferice, ftalaţilor, care modifică metabolismul, crescând riscul de obezitate, mai ales dacă expunerea este la vârstă fragedă.

Micromediul modern care influenţează mâncatul se referă la tipul de alimente 5 ht și pierdere în greutate care alegem să le consumăm, la activitatea fizică, la 5 ht și pierdere în greutate cantitatea şi calitatea acestuia şi la ritmul circadian, la expunerea la stres şi gestionarea lui 6,7. Obezitatea se datorează unui 5 ht și pierdere în greutate dintre aportul de energie şi consumul de energie, care conduce în timp la stocare crescută de energie, sub formă de ţesut adipos.

Cauzele acestui dezechilibru sunt multifactoriale. La majoritatea indivizilor obezi predomină factorii genetici, iar la alţii factorii de mediu joacă un rol important accesibilitatea alimentelor în societatea de consum, sedentarismul etc.

Ce poate face farmacistul pentru pacienţii săi adulţi cu tulburări de alimentaţie sau obezitate?

Căi complexe neurohormonale, hormoni gastrointestinali şi diferite molecule semnalizatoare participă împreună la reglarea apetitului. La nivelul SNC, zone importante în reglarea poftei de mâncare apetitului sunt hipotalamusul, sistemul limbic, trunchiul cerebral, hipocampusul şi scoarţa cerebrală. Cea mai importantă zonă care reglează echilibrul energetic este nucleul arcuat hipotalamic, unde sunt localizaţi neuroni care exprimă fie factorii orexigeni NPY neuropeptida Y şi AgPr agouti-related proteinfie factorii anorexigeni POMC pro-opiomelanocortina şi CART cocaine and amphetamine related transcript.

Neurotransmisiile cerebrale au şi ele rol un important în reglarea foamei şi saţietăţii. Implicaţiile adrenergice, serotoninergice, dopaminergice şi GABA-ergice asupra apetitului şi saţietăţii sunt printre primele cercetate de oamenii de ştiinţă care studiază echilibrul alimentar; probabil de aceea la aceste niveluri au fost dezvoltate cele mai multe substanţe folosite în obezitate, dar şi în tulburări de alimentaţie; unele dintre aceste medicamente sunt încă folosite, la altele s-a renunţat pentru că aveau profil farmacotoxicologic nefavorabil.

Beneficii 5HTP: -Ajuta in caz de insomnie si tulburari de somn -Benefic in oboseli -Ajuta in pierderea in greutatea, inhiba foamea 5HTP 5-hidroxytriptofan este un supliment natural obtinut din Griffonia si care se converteste în creier în serotonina, un important neurotransmitator implicat in starea de spirit, comportament, apetit, controlul impulsurilor, cum ar fi somn si nervozitate. Serotonina este de asemenea implicata în controlul impulsurilor.

Iar în prezent se dezvoltă şi încep să se folosească şi alte medicamente, cu mecanisme de acţiune diferite 8. Astfel, la nivel hipotalamic, stimularea receptorilor serotoninergici 5-HT1A şi a receptorilor adrenergici a2 creşte consumul de alimente, iar stimularea receptorilor serotoninergici 5-HT2C şi a receptorilor adrenergici a1 şi b2 scade consumul de alimente 8.

Stimularea receptorilor dopaminergici de la nivelul nucleului accumbens duce la creşterea cantităţii de alimente ingerate; transmisia dopaminergică de la acest nivel este implicată în modularea plăcerii şi a comportamentului de recompensă asociat mâncatului 5.

La nivelul amigdalei, stimularea receptorilor opioizi, în special m, conduce la apetit alimentar crescut. Semnale preprandiale şi postprandiale din perioada digestivă provenite de la nivelul aparatului digestiv, împreună cu schimbări ale concentraţiilor plasmatice ale nutrienţilor contribuie şi ele la reglarea consumului de alimente.

Astfel, hormonii gastrointestinali GLP-1 glucagon-like peptide 1colecistokinina şi peptida YY, scad ingestia de alimente. Aceştia sunt eliberaţi la trecerea prin tubul digestiv a alimentelor care se digeră. GLP-1 are şi importante efecte incretinomimetice, stimulând eliberarea insulinei din pancreas, ca răspuns la hiperglicemia care se instalează postprandial.

Insulina scade şi ea apetitul. Grelina este secretată preprandial de celulele oxintice din fundul stomacului şi creşte aportul alimentar prin stimularea receptorilor de la nivelul neuronilor hipotalamici care exprimă NPY şi AgRP 9 ; de aceea ea este numită şi hormonul foamei Leptina este o substanţă secretată de celulele adipoase, fiind un barometru pentru cantitatea de grăsime stocată în corp.

La normoponderali, leptina scade apetitul; obezii sunt însă rezistenţi la leptină şi la aceştia sunt prezente niveluri crescute de leptină.

În procesul de slăbire, nivelurile de leptină pot scădea şi atunci se transmite un semnal compensator către creier, de creştere a senzaţiei de foame, prin care organismul încearcă să îşi menţină constantă greutatea 7,8.

Leptina şi grelina circulante îşi manifestă efectele antagonice atât direct asupra hipotalamusului, dar şi prin intermediul nervului vag 6. Toate aceste mecanisme intricate arată cât de importantă este pentru supravieţuirea organismului reglarea apetitului. Dacă un mecanism orexigen este afectat, altul îi ia locul.

Acest fapt explică de ce este atât de greu să slăbim şi mai ales de ce după pierderea în greutate tendinţa naturală a organismului este de a-şi reface masa corporală. Tocmai de aceea 5 ht și pierdere în greutate farmacologice antiobezitate trebuie să fie pe termen lung, când se practică.

Tulburări de alimentaţie asociate cu obezitatea Mâncatul compulsiv apare atunci când cantităţi foarte mari de mâncare sunt consumate în timp scurt, fiind asociat cu o senzaţie subiectivă de pierdere a controlului asupra cantităţii ingerate şi cu remuşcări după aceea. Nu sunt prezente comportamente compensatoare inducerea vomei, folosirea de purgativeceea ce diferenţiază această afecţiune de bulimia nervosa.

Trebuie sa slabesti ? Afla greutatea ta ideala. Rapid si usor

Obezitatea este severă, greutatea corporală variază în limite largi şi de obicei sunt prezente tulburări psihologice pronunţate 7. Mâncatul nocturn este însoţit de anorexie dimineaţa şi se manifestă cu hiperfagie seara şi insomnie noaptea.

Medicamente care determină modificări ale greutăţii corporale Medicamentele pot determina creşteri ale greutăţii corporale, prin mecanisme încă incomplet elucidate. Astfel de medicamente, precum şi alternativele de preferat la supraponderali şi obezi, pentru că fie scad greutatea corporală, fie nu o influenţează sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Impactul medicamentelor asupra greutăţii corporale 7,8,10 Obezitatea şi complicaţiile ei Obezitatea este un factor major de morbiditate şi mortalitate. Ea contribuie la apariţia şi agravarea sindromului metabolic şi a diabetului zaharat, prin dezvoltarea rezistenţei la insulină.

În bolile cardio­vasculare, obezitatea este un factor de risc, fiind pierdere în greutate pe săptămână asociată cu dislipidemiile 7.

Obezitatea favorizează instalarea steatozei hepatice nonalcoolice, care poate contribui la dezvoltarea cirozei hepatice. Depunerile de pietre la nivelul vezicii biliare sunt mai frecvente la obezi. Refluxul gastroesofagian este favorizat de obezitate, deoarece cantităţile mari de alimente ingerate pun presiune crescută pe sfincterul esofagian inferior. Infertilitatea şi sindromul ovarului polichistic sunt şi ele asociate cu obezitatea 7. Apneea de somn apare când excesul de grăsime de la nivelul gâtului apasă pe căile respiratorii în timpul nopţii.

• Олвин видел, что губы ее шевелятся, но слова не долетали до .
• Что-то изменило их и наделило этим страхом, с которым теперь они рождаются.
• 855 arsuri de grăsime
• FDA a aprobat Lorcaserin HCL pentru tratamentul obezității - Shangke Chemical
• Ce poate face farmacistul pentru pacienţii săi adulţi cu tulburări de alimentaţie sau obezitate?
• Pierdere în greutate grasime whoosh

Respiraţia se opreşte pentru scurt timp de sute de ori pe noapte, conducând la sforăituri zgomotoase şi scăzând calitatea somnului, cu apariţia somnolenţei diurne. Apneea de somn creşte riscul hipertensiunii, aritmiilor cardiace şi sindromului metabolic.

De sine stătător sau secundar apneei de somn, poate să apară sindromul de hipoventilaţie din obezitate sindromul Pickwickiancu hipercapnie, reducerea sensibilităţii la dioxid de carbon ca stimulator al respiraţiei, hipoxie, cor pulmonale şi risc de moarte prematură 7. Infecţiile cutanate sunt comune la obezi, deoarece aceştia transpiră mai mult, iar transpiraţia stagnează în pliurile cutanate şi favorizează dezvoltarea ciupercilor şi bacteriilor patogene 7.

Osteoartrita, tendinitele şi fasciitele, guta, tromboembolismul venos şi embolismul pulmonar sunt şi ele mai frecvente la obezi şi supraponderali decât la cei cu o greutate normală a corpului 7. Multe tipuri de cancer sunt favorizate de obezitate: cancerul de sân, colorectal, de vezică biliară, endometrial, hepatic, ovarian, pancreatic, de prostată etc. Opţiunile terapeutice includ: modificări ale stilului de viaţă, care pot conţine diete hipocalorice şi activitate fizică; medicaţie antiobezitate; chirurgie bariatrică.

Management nefarmacologic Intervenţiile nefarmacologice sunt primele care se aplică pentru controlul greutăţii corporale. Ele trebuie încorporate în stilul de viaţă, menţinerea greutăţii optime după slăbire fiind o provocare pe perioada întregii vieţi. Dieta şi mişcarea fizică sunt axele intervenţiilor nefarmacologice; combinate, dau rezultate mai bune decât practicate separat.

Activitatea fizică trebuie să conţină minim de minute pe săptămână de activitate fizică de intensitate cel puţin moderată. Pentru potenţarea pierderii în greutate, o oră de activitate fizică pe zi este necesară 8.

Deși este disponibil în cele mai multe magazine chimice, ar trebui să fie utilizat strict pentru cercetarea în laborator, dezvoltare și descoperirea de droguri. Nu este pentru uz uman și, prin urmare, nu este eligibil pentru vânzarea către pacienți. Poate fi toxic prin înghițire, inhalare, ingestie sau prin contact direct cu pielea.

Tehnicile comportamentale de automonitorizare a dietei şi activităţii fizice pot fi foarte eficiente în managementul greutăţii corporale. Management farmacologic Primele abordări farmacologice ale obezităţii s-au făcut cu amfetamine anorexigene.

Toxicitatea destul de mare 5 ht și pierdere în greutate acestora şi potenţialul lor de farmacodependenţă nu permit însă administrarea pe perioade lungi a acestor medicamente. Pe de altă parte, la întreruperea unui astfel de tratament, organismul are tendinţa naturală de a recupera greutatea pierdută.

Înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza obezităţii a condus la înţelegerea nevoii 5 ht și pierdere în greutate medicamentele antiobezitate să fie unele care se administrează pe o perioadă mai lungă. În prezent, există mai multe medicamente pentru care sunt realizate studii de până la câţiva ani, care demonstrează eficacitatea şi siguranţa în utilizare.

Din păcate, o scădere atât de mică în greutate, deşi benefică pentru sănătate, nu este neapărat însoţită de modificări estetice vizibile şi este uneori nemulţumitoare pentru pacienţii care încearcă să slăbească; aceştia pot deveni relativ uşor demotivaţi în a menţine intervenţiile pe care le practică pentru a slăbi 8.

Deoarece scăderea în greutate cea mai importantă se obţine prin combinarea dietei cu activitate fizică şi cu administrare de medicamente, este important ca pacienţii să fie consiliaţi asupra importanţei adoptării unui stil de viaţă sănătos. Eficacitatea medicamentelor antiobezitate variază considerabil, aşa că pacienţii trebuie avertizaţi asupra acestui aspect.

Cu excepţia orlistatului, toate medicamentele antiobezitate sunt contraindicate în sarcină. În Uniunea Europeană deci şi în România sunt autorizate pentru punerea pe piaţă următoarele medicamente antiobezitate: medicamente destinate a fi administrate pe perioade limitate, maximum câteva luni: amfepramona cunoscută în SUA sub denumirea difenilpropion ; medicamente destinate tratamentului cronic, de durată se pot administra câţiva ani : orlistat, liraglutid şi combinaţia bupropion-naltrexon.

În SUA există pe piaţă mai multe medicamente autorizate pentru a fi folosite în obezitate.

Din categoria medicamentelor cu durată limitată de administrare sunt disponibile şi alte amine simpatomimetice pe lângă dietilpropion: fentermină, benzfetamină, fendimetrazină, metamfetamină. Pentru administrarea cronică se folosesc, pe lângă medicamentele disponibile şi în EU, lorcaserin şi combinaţia cu eliberare prelungită fentermină-topiramat Reacţiile adverse şi revenirea la greutatea iniţială după întreruperea tratamentului au făcut ca amfetaminele să fie din ce în ce mai puţin folosite, fiind preferate în prezent pentru controlul greutăţii medicamentele administrate pe termen lung.

Tabelul 2. Medicamente antiobezitate autorizate în România Amfepramona Amfepramona este o amină simpatomimetică anorexigenă care acţionează prin stimularea eliberării catecolaminelor din terminaţiile nervoase presinaptice.

Catecolaminele, prin acţiune la nivelul hipotalamusului lateral, inhibă centrul foamei şi scad apetitul alimentar Din cauza neselectivităţii de acţiune, stimularea adrenergică periferică realizată de amfepramonă poate să conducă la HTA, tahicardie, dureri precordiale, tahipnee şi midriază.

Mai pot apărea hipertensiune pulmonară, reacţii psihotice sau psihoze, stări depresive, nervozitate, agitaţie, tulburări de somn şi vertij, stare tensională, iritabilitate, ameţeli sau cefalee, diskinezii, tulburări de vedere, hiperexcitabilitate, anxietate, euforie, disforie, tremor, uscăciunea mucoasei bucale, constipaţie, greaţă, diaree, crampe abdominale, gust neplăcut, impotenţă sau modificări de libidou, depresie medulară, reacţii alergice sau pseudoalergice cutanate.

Poate să apară scăderea pragului convulsivant. Amfepramona are un risc de dependenţă care trebuie luat în seamă 5 ht și pierdere în greutate prescriere; potenţialul de farmacodependenţă face ca medicamentul să aibă un regim controlat de eliberare medicament psihotrop, eliberat pe formulare verzi de prescriere — TABIII.

Poate produce tulburări psihice. Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina astenie psihică şi stări depresive. Intoxicaţia cronică se manifestă prin dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate, hiperactivitate şi tulburări de personalitate Nu se asociază cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală, din cauza riscului de hipertensiune pulmonară, potenţial letală Amfepramona se foloseşte cu precauţie în insuficienţa renală, în afecţiuni ale prostatei cu retenţie urinară, în boli metabolice de exemplu, diabetul zaharat şi în boli cardiace.

Administrarea se face oral, o capsulă moale de 25 mg de trei ori pe zi sau o capsulă cu eliberare prelungită de 60 mg o dată pe zi; ultima administrare trebuie să fie cu cel puţin 4 ore înainte de culcare, pentru a evita insomnia. Durata uzuală a tratamentului este de săptămâni şi sub nicio formă nu trebuie să depăşească 3 luni. Dacă după o lună de tratament pacientul nu scade în greutate, tratamentul se întrerupe Pe 5 ht și pierdere în greutate tratamentului se monitorizează regulat tensiunea arterială, EKG-ul, funcţia renală şi nivelul electroliţilor plasmatici şi se fac evaluări psihiatrice.

Monitorizarea glicemiei la pacienţii diabetici trebuie să se facă mai des şi pot fi necesare scăderi ale dozei de insulină sau antidiabetice orale 8, Orlistat Orlistatul se foloseşte pentru scăderea în greutate, asociat unei diete hipocalorice, mai ales sărace în grăsimi. Lipazele gastrointestinale sunt esenţiale pentru absorbţia trigliceridelor cu lanţ lung; lipazele facilitează golirea stomacului şi secreţiile pancreatice şi biliare.